Ploua.

Ploua..ma uit pe geam si simt ceva,nu as putea explica ce..e un sentiment mult prea ciudat ca sa poata fi descris in cuvinte, dar simt cum ceva ma cheama , ma indeamna sa ies afara..asa am si facut, mi-am luat repede o pereche de blugi, un hanorac , mi-am pus castile in urechii si am iesit afara. Nu era nimeni pe strada, totul era pustiu si la fel. Picaturile ploii curg domol pe chipul meu, parca mai trist ca alta data. Imi place sa stau in ploaie, sa simt cum fiecare strop curge pe corpul meu si parca ma curata de toate sentimentele, regretele si amintirile. Pentru o clipa inchid ochii si uit totul mintea imi zbura in mii de parti .. dar dintr-o data o voce blanda ma striga " Adriana" , ma uit in spate , in jur, nu e nimeni..ciudat puteam sa jur ca am auzit pe cineva. Continui sa merg , si sa ma pierd in ganduri ,sentimente si regrete.. Dar aceiasi voce apare in fata mea si zice" Adriana sunt aici" ridic capu ma uit si parca nu puteam crede ceea ce vad.. era un baiat cu chip bland, ochii caprui, destul de inalt, se uita la mine si zambea..pentru cateva secunde ne uitam unul la altul, dar parca nimeni nu indraznea sa scoata vreo vorba, ne intelegeam din priviri,mai bine ca niciodata. Dar ma ia de mana si cu o voce tremuranda spune "Hei, credeai ca o sa te las singura?" as fi vrut sa raspund, dar nu puteam, simteam cum tot corpul imi e amortit, si nu puteam face nici o miscare, desii din privirea mea a inteles exact ce as fi vrut sa spun.. ma i-a in brate, ma strange tare si imi sopteste la ureche " Off, micuta mea, ploaia asta e nimic pe langa ce e un sufletul meu, te rog vin-o inapoi  , fara tine eu sunt nimic, am nevoie de tine, cum am nevoie de aer , fara tine nu sunt eu, fara tine nu e nimic... " o lacrima imi cade ince pe obraz si ii spun incet " Ia-ma in brate, si nu-mi mai da drumul niciodata" asa a si facut, ma luat in brate si ma strans puternic la pieptul lui, ii simteam bataile inimii, il simteam pe deplin fericit, si eram si eu fericita, 10 minute am stat asa fara sa zicem nimic, doar din gesturi de intelegeam, si ne intelegeam de minune...dintr-o data se aude claxonul unei masinii, ah uitasem ca eram in mijlocul strazii, merg usor pe trotuar si cand ma uit disparusei...te strig, dar nu raspunzi..acum esti mult prea departe sa poti sa ma auzi..inchid ochii si ma gandesc , ca pentru a mia oara imaginatia imi joaca feste..