Te iubesc fara sa stiu cum, sau cand, sau de unde.

Imi spui ca m-am schimbat, dar m-am schimbat eu sau esti tu altcineva? Te ceva vreme esti total diferit, nu te mai recunosc, nu mai esti acelasi pe care l-am cunoscut, il iubeam si ma iubea! Parca trecem printr-o perioada mai proasta ca niciodata.. Asta sa fie sfarsitul? Sper sa nu, pentru ca sincer nu stiu ce as face fara tine. Am gresit enorm , am pus atat de multe sentimente intr-un joc atat de riscant, si zi de zi ma gandesc cum o sa te pierd, si odata cu tine o sa pierd tot. Stai o secunda cu ochii inchisi, si te rog gandeste-te la mine, la noi , la tot ce a fost intre noi. Cum ne iubeam fara sa ne pese de restul lumii care ar fi facut orice sa ne vada despartiti, fara sa ne gandim la consecinte. iubeste-ma asa cum te iubesc eu, fara reguli, fara asteptari, iubeste-ma asa cum sunt si gata! M-ai luat langa tine de cand eram inca un copil, am crescut impreuna, ne-am maturizat, si ne-am iubit, ne-am iubit atat de mult, incat am trecut peste orice impreuna.Am gresit amandoi, poate unul mai mult ca celalat, sau poate egal. Dar am avut taria sa trecem peste, sa iertam si sa demonstram tuturor ca iubirea invinge orice. Suntem atat de mici in lumea lor mare, dar atat de mari in lumea noastra, pe care ne-am creat-o singuri .
                       Priveste filmul vietii noastre,si iubeste-ma in orice clipa din restul vietii tale.

Nu mai vreau sa fiu o marioneta a sentimentelor...

Nu cred ca am luat decizia corecta, atunci cand te-am lasat sa pleci asa pur si simplu, fara macar un sarut, o imbratisare de adio... si totusi ai plecat pentru totdeauna sau temporar? Dar chiar daca e temporar, esti convins ca o sa te astept oricat ai vrea, sau poate nu iti pasa daca am sa te astept? Dar mai bine ca te-am lasat sa pleci, decat sa te tin cu forta langa mine, pana la urma cine sunt eu sa iau decizii in locul tau? Daca ai plecat, inseamna ca iti e mai bine! Si totusi.. "daca te iubeste nu pleaca" , inseamna oare ca nu ma iubesti? Ca mai cam amagit in ultima vreme bazandu-te pe faptul ca nu imi voi da seama, pana vei gasii momentul sa pleci? Chiar crezi ca ma poti uita asa pur si simplu? Asa usor precum ai plecat? Chiar nu am lasat o urma in sufletul tau? Credeam ca da... totusi au fost un an si 7 luni, cand am stat impreuna, ne-am iubit, ne-am cunoscut unul pe celalalt,ne-am protejat si ar fi o lista lunga, dar cred ca o stii si tu atat de bine precum mine. Si stii, tin sa iti amintesc ca odata cu plecarea ta, ai incalcat inca un juramant ce mi l-ai facut candva pe o banca cand imi spuneai cat ma iubesti.. Totusi dragostea nu se spune, se arata. Crezi ca iti e mai bine fara mine? Ca viata ta va fi altfel, intr-un mod mai bun? Si daca te inseli? Te-ai gandit ca poate gresesti? Sa dai cu picioarul la atata timp, atatea sentimente intr-o secunda? Merita? Sau poate vrei sa te simti liber? Sa te eliberezi de iubirea cu care te-am cam sufocat in ultima vreme...Iti lipseste libertatea de care ai avut mereu atata nevoie?.. Imi pare rau. Dar de ce imi pare rau defapt? Ca te iubesc? Nu , nu imi pare. Cu tine am invatat multe,si cel mai important, m-ai invatat sa iubesc, nu si cum... Pentru ca pe tine te-am iubit, si te iubesc neconditionat.dar e reciproc? Nu cred, sau poate hmmm ma insel. Am mii de ganduri pentru tine, am atatea sa iti spun,daca m-ai asculta...Dar prefer sa tac oricum nu ai stii ce sa imi spui,asa se intampla mereu. Sau poate nu stii sa ma ascultii. Pacat ca nu poti stii ce simt si ce gandesc,cate gandurii si amintiri ma macina noapte de noapte cand pun capul pe perna, si nu pot sa adorm...
  Am sa inchei, oricum n-o sa te obosesti sa citesti, si daca totusi ai sa o faci nu ai sa intelegi nimic! 

Ploua.

Ploua..ma uit pe geam si simt ceva,nu as putea explica ce..e un sentiment mult prea ciudat ca sa poata fi descris in cuvinte, dar simt cum ceva ma cheama , ma indeamna sa ies afara..asa am si facut, mi-am luat repede o pereche de blugi, un hanorac , mi-am pus castile in urechii si am iesit afara. Nu era nimeni pe strada, totul era pustiu si la fel. Picaturile ploii curg domol pe chipul meu, parca mai trist ca alta data. Imi place sa stau in ploaie, sa simt cum fiecare strop curge pe corpul meu si parca ma curata de toate sentimentele, regretele si amintirile. Pentru o clipa inchid ochii si uit totul mintea imi zbura in mii de parti .. dar dintr-o data o voce blanda ma striga " Adriana" , ma uit in spate , in jur, nu e nimeni..ciudat puteam sa jur ca am auzit pe cineva. Continui sa merg , si sa ma pierd in ganduri ,sentimente si regrete.. Dar aceiasi voce apare in fata mea si zice" Adriana sunt aici" ridic capu ma uit si parca nu puteam crede ceea ce vad.. era un baiat cu chip bland, ochii caprui, destul de inalt, se uita la mine si zambea..pentru cateva secunde ne uitam unul la altul, dar parca nimeni nu indraznea sa scoata vreo vorba, ne intelegeam din priviri,mai bine ca niciodata. Dar ma ia de mana si cu o voce tremuranda spune "Hei, credeai ca o sa te las singura?" as fi vrut sa raspund, dar nu puteam, simteam cum tot corpul imi e amortit, si nu puteam face nici o miscare, desii din privirea mea a inteles exact ce as fi vrut sa spun.. ma i-a in brate, ma strange tare si imi sopteste la ureche " Off, micuta mea, ploaia asta e nimic pe langa ce e un sufletul meu, te rog vin-o inapoi  , fara tine eu sunt nimic, am nevoie de tine, cum am nevoie de aer , fara tine nu sunt eu, fara tine nu e nimic... " o lacrima imi cade ince pe obraz si ii spun incet " Ia-ma in brate, si nu-mi mai da drumul niciodata" asa a si facut, ma luat in brate si ma strans puternic la pieptul lui, ii simteam bataile inimii, il simteam pe deplin fericit, si eram si eu fericita, 10 minute am stat asa fara sa zicem nimic, doar din gesturi de intelegeam, si ne intelegeam de minune...dintr-o data se aude claxonul unei masinii, ah uitasem ca eram in mijlocul strazii, merg usor pe trotuar si cand ma uit disparusei...te strig, dar nu raspunzi..acum esti mult prea departe sa poti sa ma auzi..inchid ochii si ma gandesc , ca pentru a mia oara imaginatia imi joaca feste.. 

Atât îţi zic acum..Te iubesc.

Povestea noastra a inceput  timid...era 1 martie .. un sms ne`a unit destinele, si am reusit sa ajungem pana aici.. Nimeni nu ne dadea sanse ca am putea ajunge macar o luna, dar au trecut deja 11 luni, ne simtim impliniti, fericiti, dar ce-l mai important, ne iubim neconditionat .. Am trecut prin lucruri greu de imaginat, si cine ar fi crezut ca dupa toate cele intamplate, ne mai putem iubii, mai putem avea incredere unul in celalalt? Nimeni, nici ce-i mai buni prieteni nu ne mai dadeau nici macar o sansa.. dar se pare ca iubirea noastra a fost mai puternica decat orice .. Am sters totul cu buretele, si acum suntem amandoi, impreuna, pentru totdeauna . 

Eu si cu tine , suntem noi, noi insemnand sfera iubirii desavarsite..Am invatat sa te iubesc exact asa cum respir,profund,adanc si iremediabil.

Alaturi de tine inima mea are aripi, sufletul meu este un foc de artificii , iar visele mele devin realitate! 

Am visat mereu la fericire deplina, iar acea fericire am descoperit-o alaturi de tine.

     Poate ca niciodata nu am avut ocazia, sa iti spun ce insemni cu adevarat pentru mine .. insa nu exista cuvant sa poate descrie iubirea mea fata de tine . Si chiar daca ne e greu stim ce insemnam unul pentru celalalt, si nu lasam iubirea pentru un orgoliu prostesc, ce odata de mult era prezent in fiecare cearta . Iubirea mea e sinonima cu tine . 

Nu mai caut, nu mai fug, nu mai zbier,ma opresc aici deoarece am gasit ceea ce cautam de foarte mult timp . Acel ceva il il ai doar tu ,jumatatea mea,singurul om care ma poate completa din toate punctele de vedere. Esti in inima mea de mult,ai patruns in ea cum nimeni n-a facut-o ,mi-ai dezlegat-o, ai luat cheia si te-ai incuiat in ea pentru totdeauna .

Fiecare te iubesc ma face de 1000 de ori mai puternica,ma face sa te iubesc de 1000 de ori mai mult,sa ating cote maxime ,sa fiu fericita pe deplin.

Iti multumesc pentru ceea ce esti, si pentru ca ma iubesti asa cum sunt . 

I love you more and more every day !

A trecut destul de mult timp peste noi,si  stiam ca daca ar fi sa te pierd acum imi v`a fi greu, foarte greu...multiplele noastre certuri , reprosuri, greseli nu au facut decat sa ne consolideze relatia, sa ne faca sa devenim dependenti unul de celalalt. La incep mi`ai atras atentia cu chipul tau dulce,zambetul tau inocent,ochii tai blanzi care m`ai tarziu s-au dovedit a fi asprii si obraznici , dar nu asta m-a durut, pentru ca am inceput sa te descopar timid, sa vad ca in spatele armurii de fier sta o inima de aur, nu exista cuvant sa poata descrie maretia sufletului tau... Ai o ambitie de nemaivazut... atat de multa hotarare sa reusesti in tot ceea ce faci, incat te impiedici singur pentru ca te izbesti de lucruri marunte care trebuie realizate cu pasi mici, incat tu uiti, sau nu vrei sa ii faci ..
M-am lovit chiar eu de zidul nepasarii tale si asta a fost prima lovitura ce ma durea asa tare..dar ne-am maturizat impreuna si am reusit sa trecem realizand ca tot ce vroiai tu..era sa ma ai aproape.
Nu pot spune ca am avut o relatie perfecta,dar nici ca nu mi-a placut.. Cand ne certam doar sa ne impacam, cand ne bucuram de fiecare clipa impreuna,cand ne sfatuiam ca doi mari filozofi si ne dadeam cu parerea despre toti si toate, care erau mici comparativ cu noi... TU si EU am creat o lume imaginara in care ne completam perfect, m-ai ridicat din ce-a mai adanca prapastie si m-ai dus mult mai sus de unde cazusem, mi-ai dat puterea sa merg mai departe de fiecare data.
Esti protectorul meu, mentorul meu, dar ce-l mai important, iubitul meu ..
                                                                                                          

Regrete ?!

Da, am avut multe.. si? s`au dus pe rand, una dupa alta . Sunt doar simple cuvinte,  ce imi vin treptat in minte..si descriu deschis tot ce inima mea simte . Ca niciodata nu m`am schimbat, si am ramas mereu aceasi eu.. asta`i felu meu , n`o sa las capu plecat, chiar daca persoane dragii, din viata mea au plecat . Si ar fi usor daca ar fi cineva sa te ajute, dar e greu, si prefer in sinea mea sa plang . Si nu pot sa zic ca am tot ce`mi doresc, daca langa mine nu`i nimeni, pe cine sa iubesc ?! Cine poate sa simta, tot ce simt si eu ?  Cine imi intinde mana, cand i`o intind si eu ? ..  Nu, nu`mi doresc mila, doar aproape vreau sa`mi fie. M`am saturat de viata si totusi ma tem de moarte . Becul se stinge , ura se aprinde , se da o batalie interioara , o lupta mortala care o tin in mine, n`o las sa se vada si afara. Glasul suferintei, de a scapa, reinvoca stiritele necurate si te indeamna la a savarsi pacate .
 Si zi`mi tu daca stii mai bine, unde sa ma caut cand ma simt pierduta ? Unde e un loc si pentru mine ? ..


Am regretat si`o sa regret ca fara EL sunt incompleta.
  Cine`i EL , asta`i intrebarea ? 
              Raspunsul  ca EL e : 
                                              lumea  . 
                                                         cerul .
                                                                  apa . 
                                                                           soarele . 
                                                                                         stelele . 
                                                                                                       muntii . 
                                                                                                                    oamenii .


 Toate la un loc, se numesc regrete ,  in Cartea Vietii , trecute , uitate si pierdute !                              

Stii...as vrea sa fi cu mine, aici, acum! E greu, prea greu pentru mine , si sincer nu stiu cat imi mai rezista sufletul. Daca sufletul ar putea pleca, cu siguranta l`as gasii la tine. Nu te am langa mine, si totusi esti aici, tinandu`ma permanent de mana, si avand grija de mine, cum stii tu mai bine. Datorita tie m`am schimbat total, in bine evident, si iti multumesc. La fiecare rasarit  esti in mintea mea, fiecare apus ma prinde cu gandul la tine. Nu e zi in care sa nu ma trezesc cu gandu la tine, si sa adorm cu tine in minte. AILAVIIUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU.